Există locuri în care odată ajunși, ai impresia că toată perfecțiunea lui Dumnezeu s-a concentrat anume acolo. Și nu trebuie să străbați mări și țări ca să ajungi să te abandonezi într-o asemenea oază de liniște și frumusețe. Avem, fără îndoială, ce descoperi și acasă, în România.
Zona județului Cluj nu a fost nici ea exceptată atunci când natura s-a întrecut pe sine în a crea așezăminte de poveste. Dacă vă găsiți prin zonă, vă îndemnăm să explorați lacul Tarnița, care ascunde numeroase bijuterii care abia așteaptă să fie descoperite și admirate. De fapt, Tarnița este cel mai mare dintre cele trei lacuri înșirate pe valea Someșului Cald, cu o lungime de 10 km și o adâncime ce atinge pe alocuri 70 de metri. Putem spune că întreg arealul dintre Someșul Cald și defileul Someșului Rece este un tărâm de poveste, iar zona Lacului Tarnița întărește și mai mult acest adevăr. Chiar dacă majoritatea turiștilor preferă zona Beliș - Fântânele și platoul Mărișel, nu trebuie să omitem nici barajul lacului. Odată ajunși aici, vom fi răsfățați cu unele din cele mai frumoase puncte de belvedere din țară.
Un loc în care plenitudinea frumuseții îți vorbește cu voce tare este și zona cunoscută sub numele de Piatra lui Dan sau cum mai este botezată de localnici, Piatra Corbilor. Locul ne oferă cu generozitate o deschidere spectaculoasă, unde poate fi văzut golful de unde drumul spre Beliș continuă pe un pod, după ce vom fi trecut de barajul Tarnița, aflat la stânga, după culmea dealului. Drept în față, ni se înfățișează o insulă mare de pădure, care este conturată de oglinda lacului, ceea ce potențează și mai mult frumusețea întinderii. Admirată de pe Piatra lui Dan, priveliștea unică asupra lacului Tarnița, surprinde excelent frenezia de culori, luciul apei, ori limpezimea cerului - toate acestea conturându-se într-un decor de-a dreptul idilic.
Traseul necesită un dispozitiv cu GPS sau cunoștințe bune de orientare și experiență. Trebuie să știți că acesta nu este un traseu montan marcat și omologat, însă efortul depus este de-a dreptul recompensat de o perspectivă care îți taie respirația.
De mare inspirație am dat dovadă și noi zilele trecute când am ales să ajungem la Piatra lui Dan. Am pornit din Cluj, spre Gilău, iar odată ce am traversat satul Agârbiciu, am oprit mașina la marginea satului, de unde am luat-o la pas ghidați fiind de un GPS. Așa cum e valabil și în viață, contează destinația la care ajungi, dar o mare însemnătate are poate și drumul parcurs până la ea. Pe lângă faptul că am ajuns să vizităm acest loc dumnezeiesc de frumos, la fel de bine ne-a făcut și drumul până la el. Mersul desculț prin iarba care ne mângâia tălpile (asta după ce ni le-au "mângâiat" pietrele ascuțite), măsuratul tuturor băltoacelor din pădure, concertul dat de păsări, toate acestea s-au transformat într-o terapie care se impunea (mai ales după perioada de izolare). Am reconștientizat cât de legați suntem de natură și ce mare nevoie avem de ea!
Ca să ajungem la acest loc de poveste, am mers pe jos vreo 7 km. Nu aceeași distanță a avut-o drumul inapoi. De ce? Simplu! Ne-am rătăcit în pădure! O experiență foarte intensă! Cei 7 km s-au transformat în vreo 9, dar... totul e bine când se termină cu bine. Și ca o încununare a zilei, am fost spălați, la sfârșitul aventurii, de o ploaie torențială care ne-a amintit că trăim, suntem vii!!! Și ne trebuie atât de puțin ca să simțim cum pulsează viața în noi!
ADAUGĂ COMENTARIU