Peter Hurley iubeste Romania mai mult, poate, decat multi dintre noi. Traieste in Romania de mai bine de 20 de ani, a indragit acest plai mioritic cu tot ce inseamna el - oamenii locului, traditie si cultura. Se zbate zi de zi sa reinvie satele traditionale romanesti, acolo de unde ne luam toti seva vietii, insa pe care nu toti stim sa le apreciem si promovam asa cum se cuvine. Venit de pe meleaguri indepartate, este un exemplu de patriotism pentru multi romani, inclusiv pentru politicienii, carora nu s-a sfiit sa le dea peste nas atunci cand a fost cazul.
Vorbim de Peter Hurley, irlandezul devenit deja un personaj bine-cunoscut in Romania, care iubeste aceasta tara cu toata fiinta lui si care munceste zi de zi pentru un ideal pe care multi romani il neglijeaza de cele mai multe ori, acela de a readuce la viata cultura rurala traditionala. Cea mai mare problema careia trebuie sa-i faca fata aproape zilnic este birocratia romaneasca, spune Peter.
A renuntat la o cariera in managementul afacerilor, la viata din Irlanda cu tot ce inseamna ea, pentru a se muta in Romania si a urzi povesti noi sau a le reinvia pe cele vechi, pe un taram pe care il iubeste ca pe propria tara. Peter sustine ca ii este draga aceasta “gradina a Maicii Domnului” cu tot ce inseamna ea - oamenii locului, felul lor de a fi, indeletnicirile acestora, dar si povestile de viata.
Tot din dragoste si admiratie pentru acest taram de basm cu miraculoasa viata la tara, Peter a readus la viata cioplitul in lemn, a reasezat femeile in fata razboaielor de tesut, a readus cetarasii sa cante la nunti. De mai bine de 10 ani organizeaza la Sapanta, festivalul devenit tot mai popular si indragit de multi - „Drumul lung spre cimitirul vesel”. E un festival de amploare in zona Maramuresului, unul care cere, bineinteles, multe investitii.
Asa se face ca de mai multe ori si-a pus la bataie propriile economii pentru a organiza acest eveniment plin de culoare, marturiseste Peter Hurley. A facut-o nu pentru laude sau cu atat mai putin pentru profit, a facut-o pentru ca el crede cu tarie in maretia acestei tari - cu limba vorbita, traditiile si portul nostru popular, lucruri care ne face unici in lume.
Ca un Fat-Frumos, neinfricat de nimic, pe 26 noiembrie 2012, irlandezul naturalizat a plecat pe jos, din Sapanta, la Muzeul Taranului Roman din Bucuresti. Carand dupa sine un rucsac ca un petroi, cu cate 27 de kilometri parcursi zilnic, ajutat de oamenii pe care i-a intalnit pe drum, unii mai saraci de cat si-ar fi imaginat, Peter a ajuns la Bucuresti dupa aproape o luna. A fost o calatorie initiatica am spune, un drum care spune poveste celor noua milioane de romani care locuiesc la sate.
Peter ne-a impartasit lectia amara a posibilitatii pierderii unui patrimoniu atat de bogat si unic cum nu mai gasesti in lume. O cultura rurala inedita pe care trebuie sa o protejam nu doar pentru noi, dar pentru intreaga omenire. Calatoria l-a ajutat sa se gaseasca pe sine, l-a impresionat oamenii de la tara cu povestile lor, cu ocupatii vechi de mii de ani, cu bunatatea si generozitatea acestora.
Despre toate acestea povesteste si in cartea sa “Drumul crucilor” care a scris-o la indemnul unui preot. Parintele i-a spus ca ar fi un act de egoism sa pastreze toate aceste experiente doar pentru sine. Asa a luat viata aceasta carte, la care mai inainte nici ca s-ar fi gandit.
Mai multe despre aceasta calatorie, puteti vedea in video-ul de mai jos:
Peter Hurley sta acum la Baia Mare. Este casatorit cu o maramureseanca care ii este un camarad de nadejde dupa cum el insusi marturiseste, crescand-o cu multa dragoste pe Orla-Maria, fiica lor. Peter mai are un fiu, care locuieste la Bucuresti. Irlandezul si-a botezat copiii orthodox. Acesta isi doreste sa se mute intr-un sat si sa traiasca acolo dupa randuielile traditionale, dar cu ajutorul tehnologiilor de azi. Peter isi doreste ca mereu sa aiba constiinta treaza ca sa vada si sa inteleaga semnele pe care i le arata Dumnezeu. Este un exemplu de patriotism pentru fiecare din noi.
ADAUGĂ COMENTARIU