De la director de banca, la monahism. Povestea de viata a parintelui Ilarion Dan care a lasat cele lumesti pentru a vorbi mai mult cu Dumnezeu

A fost directorul mai multor banci din Constanta, a cunoscut oameni influenti, i-au trecut prin mana sume uriase, avea o viata care pentru multi ar putea parea fericita, dar cu toate acestea, parintele Ilarion Dan, de la manastirea “Izvorul tamaduirii”, din localitatea Crucea, a ales calea preotiei. Gandul i-a staruit si mai mult in minte mai ales dupa moartea sotiei sale bolnave de cancer. Doar acest drum avea sa-l implineasca deplin, dupa cum el insusi marturiseste. “Am resimtit acea finalitate a vietii pamantesti. Si mi-am dat seama ca facusem cam tot ce-mi trecuse prin cap. Lumea vazuta nu prea avea atractii pentru mine si trebuia sa merg intr-o directie, simteam ca timpul trece. Simti ca timpul pulseaza in tine si vrei sa faci ceva cu acel timp care iti scapa printre degete. Nu poti sa stai sa astepti moartea nefacand nimic. M-am gandit ca acesta este singurul lucru care ma poate implini in continuare. Era si o teama ca viata mea se va irosi in mod steril.”

S-a pregatit mult pentru desprinderea de lume, iar calauza i-a fost marele duhovnic al Romaniei - parintele Arsenie Papacioc, care, spune el, nu l-a influentat in a lua aceasta decizie pe care si-a asumat-o deplin si nu o regreta. „Trecerea asta a fost si usoara dar si...grea. M-am pregatit mult pentru ea. Pana in ultima clipa a existat o retinere. Nu ca aveam dileme, eram sigur ca ceea ce fac mi se potriveste si pot sa o fac, dar este acea greutate a desprinderii, a cea inertie. Parintele Arsenie m-a ajutat in mod esential, ai nevoie de o indrumare duhovniceasca. Mi-am asumat in mod liber, constient, m-am gandit mult la lucrul acesta. Am luat decizia cand obligatiile mele de parinte au fost cat de cat indeplinite.”

Chiar daca multi ani a lucrat intr-un mediu in care banii erau totul, i-a privit ca o componenta tehnica a vietii sale. „Banii sunt o patima foarte grea. Pe mine m-a ferit Dumnezeu de aceasta patima. Experienta mea in lumea bancara mi-a fost si-mi este utila, pentru ca m-a ajutat sa inteleg lumea. Au trecut prin fata mea mii si mii de oameni, am facut cu pasiune ce-am facut. Am fost si eu la un moment dat tentat a crede ca poti impaca lucrurile, adica poti sa fii si cu Dumnezeu si cu Mamona, sa slujesti la doi stapani. Eu nu propovaduiesc ca noi toti sa iesim din lume, nici nu trebuie acest lucru. Noi trebuie sa iesim din lume in plan interior, sa nu ne atasam de aceasta lume, sa nu ne lipim inima de aceste lucruri. Se spune ca acolo unde este comoara ta, acolo este si inima ta. Noi putem sa traim aceasta lume vazuta, cu ale ei, la modul decent, dar inima noastra sa fie in cer. Daca Hristos ar fi comoara noastra, inima noastra ar fi acolo, toate celelalte ar fi insignifiante. Asta nu inseamna ca trebuie sa traim in saracie, sub cerul liber, nu inseamna ca nu trebuie sa avem o masina cu care sa ne deplasam, sa ne ducem copiii la scoala. Sunt lucruri absolut firesti, dar sa nu fie ceva pentru care noi sa renuntam la Hristos, sa ne pierdem dragostea pentru semenii nostri sau sa fim invidiosi sau sa facem orice pentru a avea un ban in plus. De ce sunt atat de importanti banii? Omul se ataseaza foarte usor de ei, isi poate satisface foarte usor poftele. Ganditi-va ca Iuda a cazut pentru ca iubea banii. Era un fel de casier al cetei sfintilor Apostoli si lua bani de acolo, si tot pentru bani l-a vandut pe Mantuitorul, pentru o suma ridicola am putea spune.”

Acum, parintele duhovnic este omul lui Dumnezeu si liman pentru toti cei care il cauta sa-i ceara povetele. „Omul trebuie sa se miste mereu catre Dumnezeu, dar noi nu facem asta, ne miscam mereu invers, catre cele materiale. Nu reusim sa intelegem ca facand acest lucru ne adancim in moarte. Exista o criza a omului de astazi, mai ales a oamenilor care ating o anumita varsta, spre 50 de ani, mai ales la barbati, o pierdere a rostului vietii. Oamenii nu-si mai gasesc rostul, chiar daca au reusit in plan profesional, aceste lucruri nu le aduc satisfactie.  Pe de alta parte simti cum viata ta trece, simti cum imbatranesti, devii neputincios, intri in panica, nu stii ce sa mai faci cu viata ta. Daca nu ai aceasta ancora care este Dumnezeu, nu ai aceasta directie, acest scop final, viata asta isi pierde sensul, isi pierde toata seva ei.  Exista o teama cumplita de boala si de moarte. Oamenii isi pierd motivatia, devin depresivi, cad in tot felul de psihoze, se umplu cabinetele psihiatrilor si ale psihologilor. Este un fenomen care ne arata starea de boala a omului de astazi.”

In anii 90, parintele Ilarion Dan a fost directorul sucursalei Constanta a Bancorex, in acea perioada, cea mai mare banca din Romania. A lasat grijile acestei lumi si s-a dus mai aproape de Dumnezeu, intrand in monahism, in 2008.