„Castigam mai multi bani, cheltuiam mai multi bani. Totul pentru a trai visul american, pentru a castiga fericirea. Cu cat mai aproape ma apropiam, cu atat mai mult fericirea se indeparta de mine.”
Ryan Nicodemus
Oricare dintre noi am trait experienta de a ne sufoca in propria casa. Avem mormane de haine, incaltaminte, mobila, electronice si electrocasnice, ustensile si accesorii de bucatarie, iar sirul poate continua. Si cu toate acestea, vrem mai mult. Daca ne cumparam o haina, la scurt timp devine „veche” si vrem alta. Daca avem o bicicleta, vrem o masina. Daca detinem un Volkswagen, visam la un BMW. Iar toate acestea in disperarea de a ne umple golurile interioare si a ne gasi fericirea care, e ca o linie a orizontului, se indeparteaza pe masura ce vrem sa-o ajungem.
Unde e limita, cum gasim cumpatarea, echilibrul in toate acestea? Cum ne simplificam viata, astfel incat sa o putem trai la intensitatea ei maxima si sa nu cadem in capcana de a ne trai ea pe noi?
Sunt multi oameni care au reusit prin adoptarea conceptului minimalist, adica simplificarea vietii cat se poate de mult. Si fiecare din noi o poate face, doar daca isi prioritizeaza nevoile. Printre pionerii conceptului minimalist sunt Ryan Nicodemus si prietenul sau, Joshua Fields Millburn, care povestesc in video-ul de mai jos, cum mai putin inseamna, de fapt, mai mult si cum e sa fii cu adevarat bogat.
In cadrul unui eveniment, Ryan Nicodemus din Statele Unite, a povestit in detaliu cum a ajuns sa fie fericit, avand tot mai putin. Povestea lui este absolut fascinanta, in care multi dintre noi ne-am putea, cu usurinta, regasi. Iata ce povesteste acesta: „ Imagineaza-ti viata ta peste un an, peste doi, peste cinci. Cum va arata? Imagineaza-ti o viata cu mai putin, cum mai putine lucruri, mai putina dezordine, mai putin stres, mai putine datorii si mai putine nemultumiri. O viata cu mai putine lucruri care te distrag. Iar acum, imaginati-va o viata cu mai mult, mai mult timp, mai multe relatii de calitate, mai multa evoluare si contributie. O viata plina de pasiune care nu e umbrita de mersul haotic al lumii din jurul tau. Nu este o viata perfecta, nu e nici macar o viata usoara, dar e o viata simpla.
Obisnuiam sa cred ca bogat inseamna sa castigi 50.000 de dolari pe an, iar cand am inceput sa lucrez ca leader intr-o corporatie, aveam putin peste 20 de ani, am inceput rapind sa avansez. Cu toate acestea, nu m-am simtit bogat. Poate 75.000 de dolari pe an inseamna sa fii bogat, poate 90.000, poate un milion. Indiferent ce inseamna bogatia, stiam ca odata ce voi ajunge acolo, voi fi, in sfarsit, fericit. Castigam mai multi bani, cheltuiam mai multi bani. Totul pentru a trai visul american, pentru a castiga fericirea. Cu cat mai aproape ma apropiam, cu atat mai mult fericirea se indeparta de mine.
Cu mai multi ani in urma, intreaga mea viata era total diferita de ce este acum, radical diferita. Am avut orice mi-am dorit. Am avut o functie impresionanta la munca, intr-o corporatie respectabila, o cariera infloritoare, conducand sute de angajati. Castigam sase milioane de dolari pe an. Imi cumparam o masina de fite la fiecare doi ani, detineam un imens apartament cu trei dormitoare, cu doua living-uri. Nu-mi dau seama de ce un baiat singur are nevoie de doua living-uri. Traiam visul american. Toti din jurul meu spuneau ca traiesc o viata de succes, dar asta era doar aparent. Deasemenea, am avut o gramada de lucruri pe care era greu sa le vezi din exterior. Chiar daca castigam o gramada de bani, aveam o gramada de datorii. Dar trairea visului american m-a costat o gramada de bani. Viata mea era plina de stres, anxietate si nemultumire. Ma simteam mizerabil. Poate aratam ca fiind de succes, dar, cu siguranta, nu ma simteam asa. Si am ajuns intr-un punct al vietii mele ca nu stiam ce are importanta. Un singur lucru era clar - in viata mea este un gol urias. Am incercat sa umplu acest abis in multe feluri, cum o fac cei mai multi dintre oameni - cu lucruri, o gramada de lucruri. Mi-am cumparat noi masini, tehnica electronica, dulapuri pline cu haine scumpe. Mi-am cumparat mobila, decoratiuni pentru casa foarte scumpe si m-am asigurat mereu sa am ultimele gadget-uri. Cheltuiam banii mai rapid decat ii castigam, ademenit de drumul meu spre fericire. Ma gandeam ca, intr-o zi, voi ajunge acolo. Credeam ca fericirea ar trebui sa se gaseasca chiar dupa colt, nu?
Dar lucrurile nu mi-au umplut golul, l-au adancit si mai mult. Si pentru ca nu stiam ce este important, am continuat sa astup abisul cu lucruri si ma adanceam si mai mult in datorii. Muncind din greu ca sa-mi cumpar lucruri, nu ma facea fericit. Iar asta a continuat multi ani.
Din exterior, viata mea parea perfecta, dar in interior, eram terminat. Divortasem de cativa ani, aveam o sanatate subreda. Eram blocat - consumam intens alcool, ma drogam. Si continuam sa lucrez cate 60, 70, cateodata 80 de ore pe saptamana. Nici nu ma gandeam macar la sanatatea mea, la relatiile mele, la pasiunile mele. Si cel mai rau, simteam ca stagnez. Viata mea nu avea valoare, teluri, pasiuni. Daca m-ai fi intrebat care e pasiunea mea, te-as fi privit ca un cerb orbit de lumina - Ce ma pasioneaza? N-am nicio idee! Traiam pentru cecul de salariu, traiam pentru lucruri, pentru o cariera pe care nu o iubeam. Dar, in esenta, eu nu traiam, de fapt. Eram in depresie.
Cand ma apropiam de 30 de ani, am observat ca se intampla ceva diferit cu cel mai bun prieten al meu. Josh parea fericit pentru prima data in viata lui, foarte fericit, extatic, dar nu intelegeam de ce. Am lucrat alaturi multi ani, in aceeasi corporatie si stiam ca se simtea la fel de mizerabil ca mine. Mai ales ca trecuse prin unele din cele mai grele momente ale vietii lui - mama lui decedase, a trecut printr-un divort, toate in aceeasi luna. Nu era de asteptat sa se simta fericit. Cu siguranta, nu era de asteptat sa fie mai fericit decat mine. Am facut ceea ce fac cei mai buni prieteni. L-am invitat pe Josh la pranz, ne-am asezat si l-am intrebat - De ce, naiba esti asa fericit? Mi-a povestit in jur de 20 de minute despre ceva care se numeste minimalism. Mi-a povestit cum si-a petrecut ultimele luni simplificandu-si viata. Renuntand la lucrurile de prisos si facand loc celor care, cu adevarat erau importante. Apoi mi-a prezentat o intreaga comunitate de oameni care facea exact acelasi lucru. Traiau o viata libera si adevarata. Aveau pasiuni, erau focusat pe scopuri. Pareau mult mai bogati decat asa-zisii oameni bogati cu care am lucrat in lumea corporatiilor. Iar viata lor fericita se datora acestui concept de minimalism. Asa ca i-am zis lui Josh - Bine, ma alatur, voi fi un minimalist.
Am venit cu aceasta idee si am organizat o petrecere in care sa si impachetam lucruri. Am decis sa impachetam toate lucrurile mele, ca si cum ma mutam - hainele, electrocasnicele, lucruri pentru bucatarie, TV-ul, pozele puse in rama, tablourile, chiar si mobila, totul. Iar mai apoi sa desfac doar lucrurile care strict imi sunt necesare pentru urmatoarele trei saptamani. Dupa 9 ore de impachetat, m-am pomenit cu un morman de cutii care ajungea pana in tavan. Totul pentru care am muncit atatia ani se afla acolo, in acea camera, cutie peste cutie. Dupa trei saptamani, 80% din cutii au ramas nedesfacute, erau acolo neatinse. Asa ca am decis sa le donez sau sa le vand. Pentru prima data am inceput sa ma simt bogat.”
Acestia si-au dus povestea mai departe, lansand acum 10 ani un site (theminimalists.com). In prima luna, platforma a avut putin peste 50 de vizitatori, treptat, insa, tot mai multi au rezonat cu acest concept de minimalism, iar astazi inspira milioane de oameni. Prietenul lui Ryan, Joshua Fields Millburn, povesteste: „Va indemnam sa va analizati viata voastra de zi cu zi. Care sunt preocuparile voastre - shopping online, sa priviti televizorul, sa va verificati contul facebook, asteptati salariul ca sa cumparati lucruri de care nu aveti nevoie? Nu inseamna ca e ceva gresit sa detii lucruri materiale sau sa lucrezi de la 9 la 5, nu. Toti avem nevoie de lucruri, toti trebuie sa platim serviciile. Este despre aceea ca daca punem aceste lucruri pe primul plan, tindem sa pierdem perspectiva prioritatilor reale, pierdem sensul vietii. Poate daca dam la o parte cateva lucruri de prisos, ne putem concentra mai mult pe lucrui cu adevarat importante - sanatate, relatii, evolutie, generozitate, comunitate.”
Despre faptul ca mai putin inseamna, de fapt, mai mult au vorbit si scrierile patristice, cu sute de ani in urma, pana sa apara conceptul minimalist. Acestia au venit cu recomandari clare cum putem sa fim fericiti, respectand un echilibru in toate.
Pr. Adrian Sorin Mihalache a identificat aceste solutii si spune: „Mai mult inseamna, de fapt, o pierdere a echilibrului, a pacii. Conditii fundamentale pentru cultivarea vietii spirituale. Atunci cand suntem in priza lui „mai mult”, noi, de fapt, pierdem celelalte facultati pe care le avem - mintea, cugetarea, inima, starea noastra interioara. Toate acestea sunt calate sau turate dupa acest mai mult. Ca raspuns la acestea ar fi cultivarea virtutilor si folosirea tuturor lucrurilor cu cumpatare. Spiritualitatea nu exclude nimic din cele bune, pe toate le considera folositoare, cu rost si cu valoare, dar au nevoie de masura. Aici se vede valoarea extraordinara a echilibrului si pacea de care avem nevoie ca sa cultivam acest echilibru. Ar trebui sa apelam la aceasta biologie a noastra care e orientata spre mai mult, ca sa o facem dornica de mai mult echilibru, liniste, pace, scotandu-le pe toate cele care ne tulbura echilibrul in afara. Ce spune textul din Petru Damaschinul - „Niciun lucru care se face dupa Dumnezeu cu smerenie, nu este rau. Nu mancarurile, ci lacomia pantecelui este rea. Nu banii, ci impatimirea. Nu grairea, ci grairea in desert. Nu cele dulci ale lumii, ci neinfranarea. Nu dragostea catre ai tai, ci lenevirea catre cele bine-placute lui Dumnezeu. Nu hainele trebuitoare pentru acoperire si ferirea de frig sau arsita sunt rele, ci cele de prisos si de mult pret. Nu casele pentru a te apara cu ai tai de fiare si de oamenii rai, ci cele cu 2-3 caturi, mari si mult costisitoare. Nu a avea un lucru, ci nu-l avea spre trebuinta neaparata. Nu a avea prieteni este rau, ci a-i avea pe cei care nu sunt spre folosul sufletului. Nu femeia este un rau, ci curvia. Nu bogatia, ci iubirea de arginti. Nu vinul, ci betia. Nu a stapani e rau, ci a fi iubitor de stapanire. Nu slava e rea, ci iubirea de slava si slava desarta, care este si mai rea. A avea virtute nu e rau, ci ati inchipui ca o ai.”
Părintele Diacon, Sorin Adrian Mihalache, merge cu explicatia mai departe si spune ca vinul, sau faptul de a avea o casa sau haine, ar putea fi trecute la cele lumesti sau materiale, fara nicio valenta spirituala. Ele sunt trecute in randul celor spirituale, dupa felul in care ne cultivam masura avand grija de ele. Felul in care ajungem sa ne exersam echilibrul si cumpatarea cu aceste lucruri materiale, pot deveni prilej de exercitiu duhovnicesc. Singura problema este masura cu care acestea sunt folosite, iar aici avem o mare dificultate, pentru ca traim intr-o societate care stie ca noi suntem setati pentru mai mult. Ea cultiva acest mai mult, ne stimuleaza in acest mai mult. Ar trebui sa ne preocupe foarte mult ideea masurii, cea care ne protejeaza de adictie, in societatea de astazi care ne este nefavorabila, avand parte de foarte multe stimulente, care ne lovesc in plin, atingand exact acele puncte care starnesc dorinta de mai mult. Noi inversam lucrurile, in loc sa cerem mai mult in Dumnezeu, noi vrem mai mult in cele ale lumii. Tot ce vine mai mult sa dam altora si sa crestem in Dumnezeu.”
ADAUGĂ COMENTARIU