Când vorbim despre inteligența morală, pentru mulți dintre noi poate părea o noțiune nouă, un concept care nu se abordează prea des și pe larg. Într-adevăr, poate fi considerată o paradigmă nouă, dacă e să ținem cont că aceasta a fost ”instituționalizată” abia acum 15 ani. Putem spune însă, că inteligența morală a apărut încă de la începuturile civilizației umane.
Lucrurile pe care o societate le consideră de preț, ar putea să difere de la o perioadă la alta, de la o cultură la alta, însă valorile cum sunt dreptatea, compasiunea sau adevărul își trag rădăcinile din timpurile străvechi și rămân oricând actuale. Toate acestea reușind să asigure evoluția omenirii - de la natura noastră instinctuală, la o expandare a conștiintei, element care ne diferențiază de animale. În perioadele străvechi, dezvoltarea moralității și a inteligenței morale erau elemente-cheie în evoluția și coalizarea comunităților. Pentru societatea consumeristă și narcisistă în care trăim acum, multe dintre principiile inteligenței morale ar părea inutile, inteligența cognitivă fiind adesea cea care primează. Ce trebuie să știm însă este că, pe lângă IQ-ul nostru, la fel de importante, sunt și celelalte forme ale inteligenței pe care le poate dezvolta omul pe parcursul vieții. În acest articol ne vom axa pe inteligența morală, o temă veche, dar mai puțin abordată și care are un impact major în viața fiecăruia, punându-și amprenta chiar și asupra fericirii omului.
Ce înseamnă mai exact această inteligență morală, care sunt principiile care o guvernează, ne găsim astăzi într-o criză de moralitate? Discutăm despre toate acestea cu psihoterapeutul și doctorul în psihologie, Lucian Negoiță, care, după cum el însuși spune - este un om căruia viața i-a dat lămâi și din care a reușit să facă limonadă.
La 18 ani, în urma unui plonjon în apă, s-a accidentat, iar de atunci folosește un scaun rulant pentru a se deplasa, “având mare grijă ca roțile să fie bine umflate”, glumește acesta. Destinul i s-a schimbat brusc, această experiență i-a oferit însă șansa de a explora și cunoaște tainele sufletului uman, mărturisește psihoterapeutul. Haideți să explorăm împreună subiectul propus astăzi!
Toți suntem familiarizați cu conceptele de inteligență cognitivă (IQ) și inteligență emoțională (EQ). Puțini cunosc însă că, pe lângă acestea, mai există și o inteligență morală. Cum am putea să o definim pe cea din urmă și de ce este mai puțin populară în societatea de astăzi?
Inteligența morală o putem defini ca fiind capacitatea de a distinge binele de rău și a ne comporta în consecință, respectând valorile universal umane: adevărul, binele, libertatea. Așa cum celelalte 7 tipuri de inteligență au fost teoretizate de Howard Gardner în anii 80, iată că inteligența morală este cea mai tânără, născându-se în 2005 cu ajutorul cercetătorilor Lenninck și Kiel. Ea este nou apărută în lumea științelor umaniste, însă acest tip de inteligență există de mii de ani. Fără morală ne-am fi prăbușit demult.
Care sunt principiile care stau la baza inteligenței morale?
Nu putem să vorbim despre morală fără a enumera integritatea, responsabilitatea, puterea de a ierta, compasiunea față de propria persoană și față de ceilalți. Prin integritate înțeleg să ne păstrăm armonia dintre vorbă și faptă, să spunem adevărul și să fim drepți, corecți. Prin responsabilitate înțeleg să ne asumăm greșelile, să ne asumăm alegerile.
Ne naștem cu această inteligență sau e nevoie să o cultivăm? Cum am putea, la modul practic, să-i mărim “coeficientul”?
Dacă în celelalte tiputi de inteligență mediul în care trăim urmează geneticii, aici ordinea se inversează. Acolo unde ne naștem, în ce familie, în ce cultură trăim ocupă locul întâi. Copiii învață de la modelele lor din jur, de la bunici, părinți, educatori. Psihologia socială reliefează aceste aspecte încă din anii 60. Înconjurându-ne de oameni valoroși moral și practicând, ajutându-i pe ceilalți, fiind implicați ca părinți, soți și membrii comunității, putem să ne dezvoltăm acest coeficient cum îi spui tu.
Emerson spunea că pentru oameni, caracterul este mai important decât intelectul. De ce însă, încă de când suntem mici, accentele se pun exact invers? La școală ni se cere o cât mai bună capacitate de memorare și reproducere, iar activități de dezvoltare a compasiunii și a empatizării cu semenii avem tot mai puține sau deloc...
Sunt psihoterapeut așa că nu pot să generalizez. Poate în cultura occidentală există predominant această inversare, în unele societăți. Dacă vorbim de școală, de educație, încă funcționăm după un model prusac vechi de 150 de ani aproape. Școala pune în continuare în mijloc inteligența cognitivă. Nu este rău acest lucru ci faptul că se practică metode învechite bazate pe teorii mecaniciste. Știm că nu este suficient să memorăm. Există legi ale memoriei care ne arată că după ce dăm un examen uităm până la 90% din materie. Însă sunt comunități, în special rurale, unde empatia, compasiunea sunt cultivate și valorizate. Ne ajutăm mai mult unii pe ceilalți când trăim mai aproape de natură, de spiritualitate. Totuși, școlile schimbă. Încet, dar schimbă, sau mai corect - echilibrează competiția cu cooperarea. Acum sunt multe tipuri de educație unde se pune accent din ce în ce mai mult pe colaborare, se lucrează cu copiii și studenții în proiecte de grup.
Putem spune că inteligența morală se regăsește ca fiind mai dezvoltată la oamenii care împărtășesc anumite convingeri religioase? Sau întâlnim și persoane mai puțin spirituale, dar cu o inteligență morală destul de pregnantă?
Am văzut uneori persoane cu mai multă moralitate printre atei decât la anumiți credincioși. Iisus nu a spus degeaba Cine este fără de păcat să arunce primul piatra! Să nu uităm că spiritualitatea nu se identifică cu habotnicismul, cu rigiditatea absolută și etichetările. Nu judeca să nu fii judecat știu că același Iisus ne îndemna. Când îți neglijezi copiii ca să mergi la biserică zilnic sau în pelerinaje, cred că este o fugă din fața asumării rolului de părinte.
Mulți dintre cei care cunosc despre inteligența morală și principiile ei, nu neaparat o traduc în viața de zi cu zi. Cum putem trece de la teorie, la practică?
Aici intervin valorile, principiile cu care am fost crescuți și educați. Sigur, și ca adulți putem învăța și să respectăm morala, însă dacă practicăm de mici ne este mai ușor, mai firesc. Ne-am văzut poate bunicii, părinții că nu erau violenți, nu foloseau agresivitatea fizică, nu erau abuzatori, aveau măsură în relație cu alcoolul, erau săritori, îi ajutau pe ceilalți, erau corecți și drepți în adevăr și asta ne ajută. Din păcate tot mediul, grupurile din care facem parte ca adolescenți sau adulți ne pot influența negativ. Totuși, a practica moralitatea înseamnă a fi disciplinați, a avea curajul să ne asumăm și să acționăm. Fără acțiune rămânem în sfera ideilor. Aici fapta, nu vorba, face diferența.
Într-o cultură narcisistă și hedonisiacă, s-ar părea că nu mai e loc și de o conștiință morală. Ceea ce cândva era imoral, acum poate fi considerat o normalitate. Credeți că ne aflăm într-o criză a inteligenței morale? Dacă da, cum să o transcendem?
Cu siguranță, în era consumerismului care ne-a cuprins pe toți, există o criză morală profundă. Uitați cum am ajuns în acest prezent și unde ne-a adus această pandemie. Ce a adus-o? Îndepărtarea de natură și de valori. Sper ca pandemia să fie un semnal și un mijloc de schimbare a stilului de viață pentru mulți dintre noi. Fiecare individ este responsabil de comportamentele sale. Printr-o bună educație, întoarcere la valori putem transcende și să ne salvăm inclusiv ca specie. Așadar, ca să ne schimbăm, avem nevoie de părinți echilibrați și implicați, de educatori morali, de un cler moral, de politiceni morali, de oameni de business morali. Și de exemplul personal. Un ocean este alcătuit din picături. Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume, spunea Ghandi!
Studiile au arătat că inteligența morală este cea care face diferența chiar și în lidership. Putem avea angajați talentați, cu un IQ foarte ridicat, însă cei cu o moralitate înaltă au șanse mai mari să fie propulsați în top și să înregistreze rezultate foarte bune. Pe de altă parte, s-a demonstrat că și consumatorii aleg un produs al unei firme, în defavoarea alteia, dacă această companie este cunoscută ca având practici etice înrădăcinate. De ce doar capacitățile cognitive și inteligența emoțională nu sunt suficiente? Sunt aceste trei tipuri de inteligență corelate?
Minciuna, înșelăciunea, avariția, egoismul nu sunt atitudini care să învingă, sper nici în prezent, nici în viitor. Pot avea victorii vremelnice, dar oamenii vor alege adevăratele valori. De ce? Să nu uităm că o nevoie primordială în supraviețuirea noastră ca specie a fost să ne simțim în siguranță, încrederea. Cei care erau prinși că furau din hrana tribului erau îndepărtați și sfârșeau prin a fi înghițiți de junglă. Și acum pedeapsa supremă în triburile din Africa, Papua Noua Guinee sau din zona Amazonului e să fii rejectat de comunitate. Fără încredere nu putem supraviețui. Din păcate, cele trei tipuri de inteligență nu sunt mereu corelate. Poți să fii inteligent cognitiv, dar cu o moralitate scăzută.
O viață plină de virtuți, e o viață fericită, spunea încă în antichitate Aristotel. Inteligența morală ne asigură cu adevărat fericirea sau dimpotrivă, ne limitează explorarea plăcerilor acestei lumi, cum ar susține unii?
Ca psihoterapeut știu că excesele aparțin patologiei. Cu siguranță inteligența morală ne ajută să fim în echilibru cu noi înșine și cu ceilalți, cu pornirile noastre. În războiul dintre instinct și o existență fericită, inteligența morală poate fi pavăza împotriva viciilor și dependențelor de tot felul. Depresia și suferința psihică pe care o tratez în cabinet sunt aduse de excese. Toate ne sunt permise, dar nu toate ne sunt de folos!
Lucian Negoiță este prima persoană cu dizabilitate locomotorie, utilizator de scaun rulant, din România, certificat ca psihoterapeut de către Colegiul Psihologilor din România. Este și doctor în Științele Educației, în cadrul Universității din București - Facultatea de Psihologie și Științele Educației, lector asociat al Universității "Spiru Haret" din București și Universitatea "Ovidius" din Constanța.
Acum 7 ani a pus bazele, împreună cu încă doi colegi, Clinicii de Psihoterapie și Dezvoltare Personală "Emotion Center". A înființat și este unul dintre co-fondatorii Centrului de practică în mindfulness, www.mindfulneshub.ro, dar și a platformei de învățare HepicHub. Pentru menținerea echilibrului psihic și fizic, practică înotul și kendo, în cadrul Clubului Român de Kendo.
ADAUGĂ COMENTARIU